Rezista!!!

Rezista!..asta imi apare acum in minte...cineva din interiorul meu imi zice "rezista"...iar eu ma ridic singura de jos..si privesc spre cer...afara ninge iar fulgii cad peste mine..in minte aceeasi replica "rezista".cineva imi sopteste la ureche :"sunt aici...daca ai nevoie de mine doar striga-ma..".Era ingerul meu...a uitat sa imi zica si el:"rezista"...toata lumea imi zice:"rezista"..ce cuvant e asta?unu care nu are nici o explicatie..iti cere ceva ce nu poti oferi...rezistenta...atunci cand te doare simti nevoie sa iesi afara si sa strigi in gura mare...sau simti nevoie sa plangi..cel mai bine e atunci cand cineva e langa tine si iti spune:"plange pe umarul meu"...simt o durere neexplicabila...simt ca ceva din interiorul meu se rupe...simt ca moare..da..a murit o parte din mine...dar eu trebuie sa rezist..trebuie sa invat sa ma ridic singura de jos...trebuie sa invat sa ma suport pe mine...nu mai e nimeni care sa ma suporte..doar o singura persoana..dar e departe..asa ca rezist..cum ziceam.."Rezista"!!!!

inceput de poezie

probabil acum ca ai vazut titlul asta te vei gandi si vei spune in mintea ta:"sa vedem ce poezie a scris"...dar nu ...inca nu imi gasesc rimele in minte...incerc, incerc si tot incerc..dar nu pot...daca ar trebuie sa pictez un tablou probabil ca as face arta...inca ma gandesc la un titlu de poezie....dar nu gasesc nimic...totul e confuz...nu am rime....nu am nimic..nici macar o zi cu soare care sa ma inspire...mai sunt trei luni de scoala...abea astept vacanta..iar eu inca ma gandesc la un titlu de poezie...uneori as vrea sa am inspiratia lu Eminescu....dar nu o am....nimeni nu o va avea...in fiecare persoana gasesti cate un titlu de poezie.Cum ziceam..inca ma gandesc la un titlu..dar inca nu am gasit...probabil ca asta va fi poezia mea..un titlu de poezie...sfarsit!

intr-o clipa de melancolie

intr-o clipa de melancolie stai si te gandesti la ce iti rezerva viitorul...ce vei face cand vei fi un "copil mare"...ce va face acest "copil"...care totusi a ajuns la 15 ani sa vada cum e sa nu ai persoana de care are nevoie alaturi..sa ii simta raceala...sa stai pentru un moment si sa te gandesti la ea...la cea care zambeste mereu atunci cand o doare..la cea care plange 1 min si 59 e fericita...la cea care sterge lacrimile altora de pe obraji..cine e ea?...cine sunt eu?..eu si ea suntem una si aceiasi persoana...sunt mereu alaturi de ea si ea alaturi de mine...ce gluma:))...eu sunt alaturi de mine..stiu ca eu nu imi doresc raul cum nu il doresc niciunuia dintre voi...cand ii ceri ceva nu te refuza..dar tu o refuzi pe ea...are grija de tine...dar nu are grija de ea...plange alaturi de tine dar nu plange alaturi de ea..tine totul in sine dar nu tine si pentru ea..vorbesc despre mine ca la persoana a treia..de ce?..pentru ca asta mia mai ramas...stiu ca in mine e un prieten care nu ma va dezamagi niciodata..care imi va asculta toate prostiile si nebuniile din cap..care va vorbi cu mine la12 noaptea atunci cand nu am somn...care imi va tine de urat mereu...aceasta sunt eu...sunt un "copil"..cu sperantze si vise...cu realizari si esecuri...cu prieteni si dusmani..sunt un copil normal...care face greseli si care castiga....sunt un copil "mic"...dar "mare"..in acelasi timp...am inceput sa ma gandesc mult mai mult la alte persoane sa le fie lor bine..si apoi m-am gandit ca mai eram si eu pe acolo......dar totusi...cineva ma invatat ca trebuie sa ai mereu acea fata luminata..sa zambesti mereu..si atunci cand te doare...sa para ca nu ascunzi nimic...dar totul il ascund de mine..cand cineva te tot raneste...iarta..nu purta ura...trage linie..aduna..si apoi ia-o de la capat...