Nu am titlu

De ce nu vrei sa ma lasi sa imi treaca pur si simplu? De ce te bagi in mine ca un glont in inima?
Imi provoci o rana adanca,ma faci sa ma simt ceea ce nu sunt.Vreau sa pleci,sa ma lasi sa imi treaca,sa ma lasi 3 zile fara sa imi zici nimic,sa imi lasi 3 zile doar pentru mine...
Vreau sa plec,sa fug,sa nu te aud sau sa te vad,sa dispari,sa nu iti aud numele sau sa iti vad poza...vreau sa fiu doar eu,sa ma gandesc doar la mine...
Vreau sa privesc cerul,sa aud cum curge apa,sa fie cald,sa fie aici Abby,sa fim doar noi doua si restu ...
Vreau sa simt miros de cafea proaspata,de croissante scoase din cuptor,ceaiuri calde.

O ora poate schimba totul!

 Este ca atunci cand vezi o persoana pentru prima data si deja o cataloghezi,cunoaste-o mai intai si apoi da-i o eticheta.
Cand pui o eticheta,o pui de obicei dupa ce ajungi sa stii cate ceva despre persoana respectiva,dar nu toti fac asta,multi se arunca din prima la a cataloga.Dar nu fac asta doar pentru ca nu cunosc persoana,de multe ori catalogam o persoana dar de dragul de a face asta,dupa cand ajungi sa o cunosti iti dai seama ca nu e asa.
Hai sa facem un mic exercitiu.Alege o persoana si fa urmatoarea lista:
1.Impartaseste un lucru personal .
2.Imita o celebritate.
3.Spune un secret de-al tau.
4.Spune de ce te temi cel mai mult.

 Si cel mai important lucru...
5.Fa-i o poza celui catalogat asa cum il vezi tu.

Timp

Ce ai face daca ai avea o masina a timpului si ai putea merge in viitor?Te-ai duce doar de dragul de a afla ce se va inampla peste cativa ani?Cineva mi-a spus ca daca masina timpului ar putea merge in trecut nu am mai fii ceea ce suntem in prezent,pentru ca acele greseli te schimba in viitor.Dar oare v-ati gandit ca daca am merge in viitor si am vedea greselile si ne-am da seama de consecinte nu e oare acelasi lucru cu a merge in trecut? 

Timpul intradevar te schimba,sau cel putin asa vrem noi sa credem,dar defapt noi ne maturizam odata cu asta.

Pe scala din prezent,trecut sau viitor unde te-ai opri?

Parerea mea,este ca desi sunt o fire foarte curioasa nu m-as duce in viitor pentru ca mi-ar fi frica de ce as putea devenii,sau poate nu m-as  recunoaste.Important este sa traim in prezent si sa ne bucuram  de fiecare lucru oricat de mic este el,pentru ca orice lucru si orice vorba sau sentiment conteaza enorm mai ales in zilele acestea in care oamenii nu mai sunt oameni cu ei insasi,sunt doar niste pradatori.

Orgoliu

Niciodata nu v-or fi lucrurile simple,asa cum am pretinde noi ca sunt.Nu,mereu se vor complica,din ce in ce mai tare pana la un punct.Dar,lasand la o parte orgoliul ,lucrurile ar  fi mai simple...De ce nu putem sa scapam de acest sindrom "Orgoliu" si sa lasam fiecare de la noi?
Suntem prea incapatanati cu noi insine ,dar cu cei din jurul nostru.Eu ,cel putin sunt o fire foarte incapatanata,dar reusesc sa las de la mine de multe ori...rezultatul? Simple  things...
Jean de la Bruyere a spus asa: "Oamenii incep viata iubind neconditionat, dar orgoliul ii lipseste intai de dragoste si apoi de viata."
Dar oare daca am iubi fara a fi incapatanati ar mai fi dragoste? Daca nu am lasa de la noi ar mai tine cineva la noi cu tot cu defectele noastre? Ar fi prea frumos sa fim perfecti..
Dar uneori orgoliul poate conduce la autodistrugere.

Friends

Vi s-a intamplat vreodata sa plangeti de  fericire pentru ca aveti prieteni adevarati?S-a va bucurati la maxim de timpul petrecut cu ei? Mie da,si sunt fericita ,pentru prima oara cand pot sa zic ca ma pot baza pe cineva.Simt ca apartin cuiva,ca daca s-ar intampla ceva cu mine ar avea cui sa ii para rau,ca nu as fi un om oarecare...
Si e minunat cum lucrurile simple pot face ca totul sa fie magic,minunat,grozav.Se zice ca ochii care nu se vad se uita,dar nu e asa,prietenia adevarata va dura si la distanta,trebuie sa stii cum sa ii mentii aproape.

Back to what I was

De ce mintea ramane blocata acolo unde noi nu vrem?Unde ne "obligam" pe noi insine sa ne mai gandim,ramane cu amintirea fixata pe creier si nu vrea sa se stearga...

Am reusit sa ascund plicul de mine,de toti,nu mai gasesc nici macar acea mica amintire de fum ars,dar am reusit sa merg inainte,sa rad,sa zambesc,sa ma redescopar si sa ma construiesc inapoi.

Dar oare voi mai fi la fel ca inainte? Imi va placea mai mult sau mai putin de mine?

A trecut ceva timp de cand nu am mai ras cu toata fiinta mea,cand aveam un zambet superficial si fals,cand ma prefaceam ca sunt bine,dar acum pot zice cu adevarat ca sunt bine,ca sunt vindecata de fumul ars si ce cerneala intiparita in coala alba de hartie si mirosul de parfum ce ramanea in caiet.

Sper ca plecarea mea sa ma ajute sa ma redescopar tot mai mult,sa cladesc din nou ceea ce eram eu inainte de a deveni un fum ars de coala de hartie,sa redevin EU.

Sper ca atunci cand voi avea puterea de a deschide plicul sa nu ma doara,sa fie doar a amintire frumoasa si vesela,sa imi aminteasca mereu ca am fost EU si ca nimeni nu a distrus acel lucru.

P.s: Ceea ce a fost distrus va putea fi reconstruit inapoi caramida cu caramida,cine stie? poate iti va iesi mai bine decat constructia anterioara:)

Chemare de uitare

                                                                          Blanche Temps
                            
Foi arse demult in vant,
Ramasite ale ultimului cuvant,
Miros greu de scrum in zare,
S-a dus trist si ultima intrebare...

Cenusa rece a-unui joc uitat
Ce-am pierdut si ce am aflat?
Parfum de clipe vechi din trecut,
A unui gust amar,a unui vis pierdut.

Un ultim dar...,o ultima chemare...
Ramai pierdut in timp,in departare,
Nimic azi deloc nu mai face sens...
Ramane tot un intuneric dens...

Ce-a fost si ce-a mai ramas?
O ultima clipa, doar un ceas,
Momente de cenusa gri-n vant
Ramasite ale ultimului cuvant...

Fum,cenusa si cateva bucati de foaie arsa intr-un plic,atat a mai ramas din ceea ce trebuia sa fie o amintire frumoasa.
Aceea "iubire" va fi precum cenusa purtata de vant,cine stie unde o voi simti,unde imi va aduce aminte mirosul de ars,unde voi simti imbracisarea prietenei mele cele mai bune,unde voi fi eu.
Locurile din jurul meu mereu imi vor aduce aminte ce a fost,ce am simtit,ce am gandit,poate chiar si ce am spus cuvant cu cuvant.
Aud batai de minge pe asfalt,picaturi de apa curgand,nume soptite la ureche,promisiuni vesnice dar totul e o amintire.
Iubirea este o bestie nenorocita,vine si se baga in tine si te obliga sa fi altcineva decat ceea ce esti apoi te paraseste brusc.Iti da fiori si emotii,apoi durere si groaza.

Tu ce parere ai?

Traim intr-o lume plina de meteoriti,insemnand etapele vietii.Cu cat universul este mai imbacsit de meteoriti cu atat viata noastra este mai plina,mai extenuanta,mai complicata. Cum zice un autor necunoscut:"Spre deosebire de sah,viata continua si dupa mat"... Asa si in viata,chiar daca iti este luata regina..gasesti alta metoda de a-ti apara regele.. Avem diferite mutari,diferite metode de a ne traii viata..Facem o mutare gresita si pacc..ti-a dat sah mat. In acest sah al vietii prefer sa fiu nebunul. De ce?..numai prin insasi numele lui traiesc..sunt o nebuna care traieste intr-un univers plin de regi si regine,de ture si cai si de soldatii care ne apara.Prefer sa fiu nebunul care face cea mai complicata miscare,care merge numai in diagonala. Viata e o nebunie :)) Suntem toti niste nebuni.Ma amuz cand zic asta dar asa e..toti avem momentul nostru de nebunie,unii mai devreme iar altii mai tarziu:))) Viata insasi e o tabla de sah,plina numai cu nebuni..

Cine se aseamana se aduna!

Cine a spus acest citat a avut mare dreptate;) Se spune ca prietenii vin si pleaca..dar sa stiti si voi ca cei adevarati raman pe loc;)..[Shhht..unii mai pleaca la facultate dar noroc cu skype-ul si camera web:))]..sa revenim. Prietenii adevarati sunt langa tine sa ii ajuti..sau mai bine zis..sa ii feresti de pericolele la care sunt expusi zilnic cum ar fi: micul dejun,mersul inainte fara a te lovi de ceva sau in cel mai rau caz caderea pe scari:)) Bine bine..nu doar pentru asta sunt prietenii.Am cam derivat de la subiect dar unii inteleg ce vreau sa zic(A) O ceasca de cafea e oricand bine venita intre doua fete..mai bine zis surori:D pentru a povestii despre "amorezii" lor:)) Extremele se atrag..bine..nu as putea zice ca suntem asa mari "extreme" dar totusi se atrag.Au multe in comun in principiu vorbitul. OOooo daaa...vorbesc..vorbesc mult..chiar si in somn:))) dar asta e un avantaj;) Nu incerca sa intrerupi o fata vorbind cu prietena ei..risti sa te trezesti cu ceva in cap:))

S-a dus..

Stiti..am observat ca atunci cand o persoana draga iti este luata prea repede..Dumnezeu iti ofera altceva in loc,pentru a umble acel gol din tine care ai senzatia ca niciodata nu va fi plin. Tot ce se intapla nu este intamplator,ne este dat pentru ca atat putem,de atat suntem dornici sa caram in spate. Cand erati mici si un parinte va parasea..va jurati ca nu veti face la fel,acum ca sunteti mari unii va pastrati promisiunea..iar altii fac exact ce faceau si parintii lor cand ei erau mici.Cel mai teribil lucru e atunci cand copilul tau te judeca pentru decizia pe care ai luat-o fara sa il intrebi pe el..cand viata lui e pusa in joc... Dar daca totul ar fi frumos am mai simtii ca traim?..Trebuie sa patim si o drama de genul asta mai devreme sau mai tarziu. Unii au parintii langa ei mereu..dar ce ne facem cand acestia se duc?...nu numai parintii..ci si restul persoanelor..Ce ne facem cand un batranel care era plin de viata si radea se duce?..Ii murise sotia acum 3-4 luni in urma,nu era foarte fericit cu ea dar au ramas impreuna si au dat un exeplu foarte bun pentru cei din jurul lor,sotia nu prea il iubea..dar el da.Mereu facea glume si mereu se ducea incet spre piata pentru a face cumparaturi..era un batranel optimist..dar..tot ce a vazut ultima data a fost tavanul alb..pentru ca,copii lui nu au venit sa stea cu el stiind ca i-a murit sotia,dar macar are respectul meu pentru ca a fost alaturi de ea pana la ultimul ei drum...Dumnezeu sa-l ierte!