Friends

Vi s-a intamplat vreodata sa plangeti de  fericire pentru ca aveti prieteni adevarati?S-a va bucurati la maxim de timpul petrecut cu ei? Mie da,si sunt fericita ,pentru prima oara cand pot sa zic ca ma pot baza pe cineva.Simt ca apartin cuiva,ca daca s-ar intampla ceva cu mine ar avea cui sa ii para rau,ca nu as fi un om oarecare...
Si e minunat cum lucrurile simple pot face ca totul sa fie magic,minunat,grozav.Se zice ca ochii care nu se vad se uita,dar nu e asa,prietenia adevarata va dura si la distanta,trebuie sa stii cum sa ii mentii aproape.

Back to what I was

De ce mintea ramane blocata acolo unde noi nu vrem?Unde ne "obligam" pe noi insine sa ne mai gandim,ramane cu amintirea fixata pe creier si nu vrea sa se stearga...

Am reusit sa ascund plicul de mine,de toti,nu mai gasesc nici macar acea mica amintire de fum ars,dar am reusit sa merg inainte,sa rad,sa zambesc,sa ma redescopar si sa ma construiesc inapoi.

Dar oare voi mai fi la fel ca inainte? Imi va placea mai mult sau mai putin de mine?

A trecut ceva timp de cand nu am mai ras cu toata fiinta mea,cand aveam un zambet superficial si fals,cand ma prefaceam ca sunt bine,dar acum pot zice cu adevarat ca sunt bine,ca sunt vindecata de fumul ars si ce cerneala intiparita in coala alba de hartie si mirosul de parfum ce ramanea in caiet.

Sper ca plecarea mea sa ma ajute sa ma redescopar tot mai mult,sa cladesc din nou ceea ce eram eu inainte de a deveni un fum ars de coala de hartie,sa redevin EU.

Sper ca atunci cand voi avea puterea de a deschide plicul sa nu ma doara,sa fie doar a amintire frumoasa si vesela,sa imi aminteasca mereu ca am fost EU si ca nimeni nu a distrus acel lucru.

P.s: Ceea ce a fost distrus va putea fi reconstruit inapoi caramida cu caramida,cine stie? poate iti va iesi mai bine decat constructia anterioara:)