Cutii de carton

Toate amintirile mele sunt acum in cateva cutii imprastiate prin camera,tot ce am trait timp de 19 ani s-a rezumat doar la cateva cutii de carton.
Nu mi-am imaginat ca voi fi asa de trista cand am aflat ca ma voi muta,credeam ca voi avea un alt fel de sentiment.Doar impachetarea lucrurilor mi-a dat o stare de melanconie ,uitandu-ma in urma la ceea ce las,si privind spre viitor deja ma ingrozesc.
Nu stiu unde ma va duce viata,ce voi cladi in noua casa,dar stiu sigur ca aici va ramane casa mea,in Targu-Neamt,la apartamentul 28...
Poate unora le este mult mai usor sa impacheteze cateva cutii si sa plece,sa lase in urma tot ,mie nu,eu voi ramane vesnic o melancolica,raman stransa de trecut si ma voi gandi mereu la ceea ce am trait.
Va fi ciudat sa trec prin fata geamului meu si sa fiu doar o straina ,sa vad alti oameni in propria mea casa,sa nu mai vad tocul usii unde ma masura mama cand eram mica iar langa linia unde ajungeam cu capu trecea in treacat varsta mea,imi va lipsi camera mea si toate prostiile pe care le faceam cu prietenii,imi va fi dor de mine.Probabil voi cladi o alta EU in noua casa,probabil imi va fi greu sa ma despart si de viitoarea casa.Suntem niste calatori ai propriei vieti,nu ne ramane decat sa tinem strans de cutiile de carton..