O mie de gânduri...

M-am schimbat oare? Sau cei din jurul meu par altfel acum?
Deodata am deschis ochii și  am realizat că am crescut,că am de făcut alegeri în ceea ce mă privește pe mine,nu mai trebuie sa îmi zică cineva dacă e bine sau nu și eu să fac cum mi se zice.De acum începe viața,încep alegerile,greșelile,dorințele si tot ce vrem noi să facem.
Nu vreau sa plec,cu toate că dacă m-ar fi întrebat cineva anu trecut ceea ce vreau să fac susțineam cu tărie că vreau sa plec din orașul ăsta...acum lucrurile stau altfel....
Oare asta să însemne destinul? O balanță care atârnă în ce direcție vrea el? Nu știu ce să zic...
E o confuzie,am o mie de gânduri pe minut.Vreau un lucru și nu îl vreau în același timp.Vreau să plec dar vreau să stau.Ciudat nu?
Da,sunt slabă,plâng,poate că dacă aș fi fost altă persoană aveam alte slăbiciuni. Cum e oare să nu îți pese? Să te bagi in viața unui om și să pleci după o lungă perioadă de timp ca și cum nu s-a întâmplat nimic? Cum arată acei oameni oare? Oare sunt frumoși? Oare sunt glumeți? Oare învață bine la școală?
Clar am innebunit,sau poate sunt mai realistă ca niciodată.
Dacă aș închide ochii pentru 20 de ani,cum aș arăta după? Unde aș fi? Ce aș face?
Știu că tu,cel care citești asta acum îți spui în minte : Ești o visătoare,te gândești prea mult la viitor
Dar dacă nu aș face eu astea,nu aș mai fi eu,aș fi altcineva...
Lucrurile mele iar atârnă în niște cutii prin toată casa...